Vârful Cozia în culorile toamnei

Este prima ediție a acestui traseu în care putem admira culorile toamnei, spre toți Munții Banatului, care înconjoară acest minunat loc de belvedere.
Asta și-a dorit și prietenul nostru, Ovidiu Lesei, sportiv cu numeroase titluri de campion și vicecampion national la disciplina arc traditional. Ne va însoți, din nou, la drumeție și de va fi cu arcul, bine va fi!
Ne vom opri in apropierea Barajului, pe Valea Raului Rece (Hideg) si vom admira panorama ce se deschide deasupra văii si a lacului.
Vom pleca, apoi, în directia Comunei Cornereva si înainte de coborâre către satul Arsuri, vom pleca pe jos spre Varful Cozia.
Traseul, în mare parte lejer, devine doar pe porțiunea finală, pe ultimele cîteva sute de metri, un pic mai greu. Pe portiunea mai dificilă nu sunt stânci si nu e periculos.
De sus se pot admira toți muntii din zona. Suntem la 1455 m altitudine şi priveliştea este una dintre cele mai frumoase din munţii noştri. Vârful Cozia lasă abrupt pe toate laturile, cu excepţia văii pe care am urcat. De jur împrejur admirăm Semenicul, culmea Cănicei, adânca vale a Belarecăi prin care ghicim masivele calcaroase de la sud de Dunăre, culmea Cernei în întregime, pornind din stâncariile Arjanei, piramida Vlaşcului, cuşma Craiovei, mare parte din munţii Godeanu, din care recunoaştem uşor platforma Borăscu şi piramida ascuţită a legendarului Gugu. Orizontul se încheie cu arcul sudic al Ţarcului, pe vârful căruia se distinge staţia meteorologică şi cu silueta familiară a Muntelui Mic.
Ne plimbăm în voie pe creasta curbată a Coziei şi revenim pe acelaşi traseu. Timpul total de mers lejer este de 5 ore (10 km, dus-întors), traseul fiind unul de dificultate redusă. Este bine sa avem încălţăminte comodă si rezistentă, bocancii fiind cei mai indicaţi. O pelerină nu strică niciodată, alături de rezerva strategică de apă, trusa de prim ajutor, ceva de ronţăit...